Reforma curriculara

Reforma curriculara in invatamantul primar

Desi termenul ,,curriculum" a inceput sa fie introdus in sfera limbajului pedagogic de specialitate imediat dupa 1990, consacrarea acestuia s-a realizat abia dupa realizarea reformei la nivelul sistemului de invatamant din Romania, adica incepand cu anul 1996. Reforma invatamantului romanesc a fost una cuprinzatoare, comprehensiva a invatamantului, conceputa ca un ansamblu de 6 capitole de masuri, si anume:

1. Reforma curriculare , care s-a impus la toate componentele sistemului si al carei scop precizat este compatibilizarea europeana a curriculum-ului National;
   
2. Trecerea de la o invatare reproductiva la una creativa, bazata pe rezolvarea de probleme si cercetare stiintifica in cadrul universitatilor;
   
3. Intensificarea legaturilor dintre institutiile de invatamant si mediul social, politic, administrativ si cultural;
   
4. Ameliorarea infrastructurii si folosirea mijloacelor de comunicare electronice;
   
5. Descentralizarea invatamantului si crearea autonomiei institutionale a unitatilor de invatamant;
   
6. Initierea unor forme de cooperare internationala.
   

Reforma curriculare se refera la o regandire a tuturor documentelor scolare, in vederea sincronizarii invatamantului romanesc cu cel european din punct de vedere al:

• Continuturilor invatarii;
  
• Modalitatilor de gandire, proiectare si desfasurare a activitatilor instructiv-educative, prin transformarea elevului din obiect al formarii in coparticipant la propria transformare si devoltare;
  
• Criteriilor de selectare al continuturilor invatarii;
  
• Introduce rea unui nou mod de abordare a informatiilor- interdisciplinaritate, transdisciplinaritate, pluridisciplinaritate;
  
• Strategiilor didactice .
  

Reforma curriculara isi propune:realizarea idealului educational, selectarea unor continuturi flexibile, in concordanta cu nevoile si interesele elevilor, in concordanta cu cerintele actuale ale societatii dar si cu cele de perspectiva, valorificarea optima a intregului potential intelectual al elevilor, evitarea supraincarcarii informationale, caci accentul se muta de pe volumul informational pe valoarea formativa a acestora, reconsiderarea echilibrului dintre curriculum-ul nucleu si cel la decizia scolii, in favoarea celui din urma, ca raspuns la nevoia de independenta decizionala a unitatilor scolare.

In invatamantul primar reforma curriculara a adus schimbari in domeniul proiectarii si organizarii intregii activitati didactice prin:

• Introduce rea modelului comunicativ-functional de abordare a continuturilor invatarii, mai ales in cadrul disciplinei limba si literatura romana;
  
• Promovarea abordarii inter-, pluri si trans curriculare a continuturilor, realizand continuitate si unitate intre disciplinale de invatamant;
  
• Promovarea unor noi moduri si forme de organizare a activitatii didactice;
  
• Structura anului scolar si stabilirea varstei de scolarizare la 6 ani pentru elevii clasei I;
  
• Promovarea unor noi moduri si instrumente de evaluare moderne, alaturi de cele tradizionale;
  
• Introducerea calificativelor, ca nou sistem de notare si inregistrare a performantelor elevilor;
  
• Introducerea unor criterii unice la nivel National pentru evaluarea elevilor ( standarde si descriptori de performanta);
  
• Introducerea si promovarea manualelor alternative;
  
• Schimbari in structura planurilor de invatamant, a programelor scolare si a altor documente oficiale;
  
• Cresterea puterii decisionale a invatatorului, ce poate propune conducerii unitatii scolare optionalul dorit si poate stabili schema orara a clasei in functie de nevoile reale ale colectivului de elevi.