Reforma curriculare in invatamantul primar

Implicatii ale noilor programe asupra procesului de predare-invatare

Programele scolare reprezinta documente oficiale de planificare a continutului invatamantului ,bazat pe un ,,ansamblu de actiuni proiectate special pentru a suscita insytruirea".

Schimbarea la nivelul programelor si a manualelor este dublata de o schimbare la nivelul strategiilor didactica, al atitudinilor fata de activitatea de predare-invatare, la nivelul managementului clasei de elevi. Este vorba despre un proces al schimbarii la nivelul intregului sistem de invatamant.

Schimbarea modului de proiectare curriculare are in vedere trecerea de la centrare ape continut la centrare ape elev, ceea ce presupune deplasarea accentului in activitatea didactica:

• De la aspectele teoretice (sa stie ca) la aspectele practice (sa stie sa);
  
• De la cantitatea information ala ( cat) la calitatea informatiei transmise (cum);
  
• De la predare la invatare;
  
• De la evacuare interna la evacuare externa, favorizata de introduce rea in sistem a descriptorilor de performante.
  

Descriptorii de performante vor permite o evaluare unitara si individualizzata, care sa asigure depistarea dificultatilor concrete pe care le intampina elevii in timpul invatarii. Acest mod de a controla permanent eficienta activitatii de predare-invatare ofera informatiile necesare invatatorului pentru a interveni si a-i ajuta pe elevi in depasirea dificultatilor in tampinate in invatare.

In urma reformei curriculare si a introduce rii noilor programe, se asista la modificari previzibile carora scoala si educatia va trebui sa le faca fata cu rezultate pozitive.

Proiectarea programei scolare in perspectiva curriculare presupune elaborarea unor raspunsuri la patru intrebari fondamentale:

1. Pentru ce invatam?-stabilirea criteriilor de elaborare a programei prin raportare la finalitatile macrostructurale ale invatamantului ( ideal educational si scopuri pedagogice);
   
2. Ce invatam?-alegerea continuturilor programei in raport cu obiectivele pedagogice generale si specifice dar si cu cerintele pedagogice;
   
3. Pentru cine invatam?-structurarea continuturilor programei in raport cu posibilitatile de invatare ale elevului, intemeierea optimizarii corelatieidintre informare-formare-dezvoltare
   
4. Cum invatam?-modelele si conditiile necesare pentru deplina valorificare a capacitatii de invatare ale elevului
   

Structura programelor scolare presupune ierarhizarea cunostintelor la nivelul unor tipologii pedagogice, ierarhizare definitivata in functie de obiectivele generale. Structura programei presupune ierarhizarea la nivelul programelor scolare pentru a se asigura :

• Ponderea informativa a informatiei dependenta de valoarea sa metodologica si practica perfectibila in timp:
  
• Deschiderea psihosociala multipla a obiectivelor sau a modulelor de invatamant cu relevanta interdisciplinara;
  
• Eliminarea balastului informational prin raportare la conceptul de ,,trunchi comun de cultura generala", operabil la poate nivelurile sistemului.
  

Stabilirea structurii tematice a programelor scolare presupune respectarea unor criterii functionale:

1. Accesibilitatea cunostintelor si a capacitatilor care urmeaza sa fie dobandite in diferite etape ale scolarizarii;
   
2. Gradarea corecta a cunostintelor si a capacitatilor in raport cu resursele de spatiu si timp existente;
   
3. Deschiderea cunostintelor si a capacitatilor spre diferite tipuri de corelatii disciplinare, interdisciplinare, transdisciplinare.
   

Structura tematica a programei scolare vizza selectia, dozarea si ierarhizarea cunostintelor si a capacitatilor incluse in trunchiul de cultura generala, activate la nivel instrumental in invatamantul primar. Secventialitatea continutului instruirii presupune operationalizarea unor circuite de programmare a materiei, in variante tradizionale si moderne la nivel linear, concentric, modular si integrat.

1. Programele scolare lineare sunt structurate prin adaugiri succesive de informatii, prin amplificarea exigentelor fata de activitatea cognitiva a elevilor;
   
2. Programele scolare in spirala sunt structurate in jurul experientei cognitive a elevilor care asigura insusirea de noi cunostinte.
   
3. Programele scolare concentrice sunt structurate prin reluarea acelorasi continuturi (notiuni, cunostinte , deprinderi), intr-o forma amplificata;
   
4. Programele scolare integrate sunt structurate pe baza strategiilor de organizzare interdisciplinara a continuturilor formale- non formale-informale care angajeaza experienta de predare-invatare- evaluare a invatatorului si a elevului.
   

Aceste programe reprezinta ,,scoala viitorului", urmarind integrarea disciplinelor de invatamant.

Consistenta interna a programelor scolare vizza asigurarea unui raport pedagogic optim intre logica stiintifica a continutului instruirii si logica didactica a acestor continuturi, valorificata in plan formativ.

Consistenta externa a programelor scolare vizza ori genereaza raportari pedagogice optime cu celelalte programe scolare in cadrul semestrului, anului scolar, ciclului de scolarizare.

In perioada invatamantului obligatoriu elevii trebuie sa-si formeze in primul rand competente de comunicare, indispensabile in lumea contemporana: sa se exprime corect si clar, coerent in limba romana, sa asculte, sa inteleaga si sa produca mesaje orale si scrise, in diverse situatii de comunicare.

Studiul limbii si al literaturii romane are si o contributie esentiala la formarea unei personalitati autonome a elevului, apte sa-si exprime si argumenteze propriile optiuni si avand constiinta propriei identitati culturale. Finalitatile disciplinei se reflecta nemijlocit in competentele generale si in setul de valori si de atitudini enuntate in programa scolara.

Paradigma programelor de limba si literatura romana este una comunicativ-functionala. Aceasta presupune studiul integrat al limbii, al comunicarii si al textului literar. Principiile actualului model de predare-invatare –evaluare utilizat la disciplina limba si literatura romana sunt:

1. Urmarirea unui set unitar si coerent de fin alitati ale studiului disciplinei pe parcursul intregului ciclu al achizitiilor fondamentale;
   
2. Adoptarea unui model didactic coerent, in cadrul caruia sa apara evidenta deplasarea accentului de pe simpla achizitionare a cunostintelor pe formarea de competente si atitudini;
   
3. Diversificarea strategiilor, a ofertelor si a situatiilor de invatare si adaptarea acestora la grupul-tinta
   
4. Asigurarea caracterului flexibil si actual al studierii limbii si literaturii romane prin conectarea la realitatile cotidiene;
   

Echilibrarea ponderii acordate in studiul variantei scrise si orale.