Reforma curriculara

Reforma curriculara in invatamantul primar

Desi termenul ,,curriculum" a inceput sa fie introdus in sfera limbajului pedagogic de specialitate imediat dupa 1990, consacrarea acestuia s-a realizat abia dupa realizarea reformei la nivelul sistemului de invatamant din Romania, adica incepand cu anul 1996. Reforma invatamantului romanesc a fost una cuprinzatoare, comprehensiva a invatamantului, conceputa ca un ansamblu de 6 capitole de masuri, si anume:

1. Reforma curriculare , care s-a impus la toate componentele sistemului si al carei scop precizat este compatibilizarea europeana a curriculum-ului National;
   
2. Trecerea de la o invatare reproductiva la una creativa, bazata pe rezolvarea de probleme si cercetare stiintifica in cadrul universitatilor;
   
3. Intensificarea legaturilor dintre institutiile de invatamant si mediul social, politic, administrativ si cultural;
   
4. Ameliorarea infrastructurii si folosirea mijloacelor de comunicare electronice;
   
5. Descentralizarea invatamantului si crearea autonomiei institutionale a unitatilor de invatamant;
   
6. Initierea unor forme de cooperare internationala.
   

Reforma curriculare se refera la o regandire a tuturor documentelor scolare, in vederea sincronizarii invatamantului romanesc cu cel european din punct de vedere al:

• Continuturilor invatarii;
  
• Modalitatilor de gandire, proiectare si desfasurare a activitatilor instructiv-educative, prin transformarea elevului din obiect al formarii in coparticipant la propria transformare si devoltare;
  
• Criteriilor de selectare al continuturilor invatarii;
  
• Introduce rea unui nou mod de abordare a informatiilor- interdisciplinaritate, transdisciplinaritate, pluridisciplinaritate;
  
• Strategiilor didactice .
  

Reforma curriculara isi propune:realizarea idealului educational, selectarea unor continuturi flexibile, in concordanta cu nevoile si interesele elevilor, in concordanta cu cerintele actuale ale societatii dar si cu cele de perspectiva, valorificarea optima a intregului potential intelectual al elevilor, evitarea supraincarcarii informationale, caci accentul se muta de pe volumul informational pe valoarea formativa a acestora, reconsiderarea echilibrului dintre curriculum-ul nucleu si cel la decizia scolii, in favoarea celui din urma, ca raspuns la nevoia de independenta decizionala a unitatilor scolare.

In invatamantul primar reforma curriculara a adus schimbari in domeniul proiectarii si organizarii intregii activitati didactice prin:

• Introduce rea modelului comunicativ-functional de abordare a continuturilor invatarii, mai ales in cadrul disciplinei limba si literatura romana;
  
• Promovarea abordarii inter-, pluri si trans curriculare a continuturilor, realizand continuitate si unitate intre disciplinale de invatamant;
  
• Promovarea unor noi moduri si forme de organizare a activitatii didactice;
  
• Structura anului scolar si stabilirea varstei de scolarizare la 6 ani pentru elevii clasei I;
  
• Promovarea unor noi moduri si instrumente de evaluare moderne, alaturi de cele tradizionale;
  
• Introducerea calificativelor, ca nou sistem de notare si inregistrare a performantelor elevilor;
  
• Introducerea unor criterii unice la nivel National pentru evaluarea elevilor ( standarde si descriptori de performanta);
  
• Introducerea si promovarea manualelor alternative;
  
• Schimbari in structura planurilor de invatamant, a programelor scolare si a altor documente oficiale;
  
• Cresterea puterii decisionale a invatatorului, ce poate propune conducerii unitatii scolare optionalul dorit si poate stabili schema orara a clasei in functie de nevoile reale ale colectivului de elevi.
  

Finalitatile invatamantului primar

Finalitatile invatamantului primar

Studiul limbii si literaturii romane are rol determinant in dezvoltarea personalitatii elevino prin formarea competentelor de comunicare necesare ulterioarei integrari active intr-o societate bazata pe cunoastere. Scolarii trebuie sa invate sa se exprime corect, clar si coerent in limba romana, sa inteleaga si sa produca mesaje orale si scrise in situatii variate de comunicare.

Scopul studierii limbii si literaturii romane pe durata invatamantului obligatoriu este acela de a forma un tanar cu o cultura comunicationala si literara de baza, capabilsa inteleaga lumea, sa comunice si sa interactioneze cu semenii, sa-si utilizeze in mod eficient si creativ propriile capacitati de a rezolva probleme in viata cotidiana, capabil sa-si continue educarea, sensibil la frumosul din natura si la cel creat de om.

Finalitatile disciplinei sunt centrate pe comunicare, fie ea orala, fie scrisa. In invatamantul primar accentul se pune pe formarea si dezvoltarea capacitatilor de citit-scris si a tehnicilor specifice de lectura si exprimare (orala si scrisa).

In ciclul primar se urmareste urmatoarele competente generale ale disciplinei:

1. Receptarea mesajului oral in diferite situatii de comunicare;
   
2. Utilizarea adecvata si corecta a limbii romane in produce rea de mesaje orale in situatii de comunicare monologata sau dialogata;
   
3. Receptarea mesajului scris, din texte literare si nonliterare, in scopuri diverse;
   
4. Utilizarea corecta si adecvata a limbii in produce rea de mesaje scrise, in diferite contexte de realizare si in scopuri diverse.
   

Invatamantul primar are rolul de a inzestra copilul cu fundamentele culturii generale . finalitatile invatamantului primar sunt:

• Asigurarea educatiei elementare pentru toti copiii;
  
• Formarea personalitatii copilului, respectand nivelul si ritmul sau de devoltare;
  

Inzestrarea copilului cu acele cunostinte, capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea efectiva si creativa la mediul social si natural, respectiv sa permita continuarea educatiei.

cursuridiverse: Perioada postabecedara in clasa a-II-a

cursuridiverse: Perioada postabecedara in clasa a-II-a

Perioada postabecedara in clasa a-II-a

Predarea invatarea limbii si literaturii romane in clasa a-II-a

De cand s-a trecut la scolarizarea copiilor de la varsta de 6 ani, perioada postabecedara se desfasoara in clasa a-II-a. aceasta etapa nu poate fi ignorata deoarece are ca obiective importante formarea deprinderilor de citire a textelor mai lungi, redarea continuturilor acestor texte, scrierea textelor formate din 3-5 propozitii. Normal, durata acestei etape este de 4-6 saptamani, iar citirea si scrierea se realizeaza pe parcursul aceleiasi lectii. In caz de nevoie, etapa poate fi prelungita pana cand invatatorul identifica un ameliorament al situatiilor ce l-au condus la prelungirea ei.

Structura unei lectii din perioada postabecedara ar putea fi urmatoarea:

• Trezirea interesului pentru citirea textului (epic);
  

invatatorul ofera elevilor informatii despre personajele si actiunea textului, trezindu-le curiozitatea si motivandu-i pentru parcurgerea continutului textului de studiat. Se poate prezenta o povestire scurta, iar in momentul in care micii scolari devin interesati, invatatorul se opreste si-i invita sa citeasca singuri pentru a afla continuarea.

• Citirea textului de catre elevi, in soapta sau in gand-reprezinta etapa de patrundere in tainele textului literar prin efort propriu;
  
• Formulare de intrebari referitoare la actiunea si personajele textului;
  
• Citirea in lant;
  
• Prezentarea , pe fragmente, a continutului textului- exercitii de educare a exprimarii (se pot scrie concluziile de la finalul fiecarui fragment);
  
• Povestirea continutului textului literar;
  
• Citirea model a invatatorului;
  
• Cititea textului de catre elevi dupa modelul invatatorului;
  
• Citirea selectiva a textului ( se recomanda alegerea atenta a criteriilor de selectie);
  
• Exercitiile de scriere nu trebuie sa depaseasca in total 1/3 din durata orei iar sarcinile scrierii trebuie sa fie in legatura cu textul studiat;
  
• Exercitii de cultivare a limbii.
  

  In functie de continutul si complexitatea textului i se pota corda una sau mai multe ore de studiu.
  

  
   

  Structura unei lectii de predare a textului liric in clasa a-II-a
  

1. Scurta prezentare a poeziei;
   
2. Citirea textului in soapta de catre elevi;
   
3. Intrebari in legatura cu textul;
   
4. Citirea textului ,insotita de explicarea cuvintelor si a expresiilor;
   
5. Citirea model a textului de catre invatator;
   
6. Citirea textului de catre elevi, dupa modelul invatatorului;
   
7. Memorarea si recitarea unei strofe;
   
8. Exercitii de scriere
   

   Dupa parcurgerea perioadei postabecedare, activitatea didactica este ghidata de realizarea obiectivelor specifice clasei a-II-a ,cu aspect pe:
   

   1. Formarea deprinderilor de citire corecta, constienta si expresiva a unui text literar;
      
   2. Formarea deprinderilor de exprimare corecta, orala si scrisa;
      

Formarea deprinderilor de scriere corecta a textelor formate din 4-8 propozitii.

Predarea textelor literare in clasa a-II-a

Predarea textelor epice are urmatoarele momente:

1. Integrarea lectiei in sistemul de lectii-se realizeaza legatura cu alte texte cu acelasi autor sau care trateaza aceeasi tema;
   
2. Motivarea elevilor pentru cunoasterea textului- acum se pot folosi diverse procedee si metode actic-participative;
   
3. Citirea independenta a textului de catre elevi- se poate reaziza deja trecerea la citirea in gand;
   
4. Conversatia euristica- formulare de intrebari si raspunsuri in legatura cu textul;
   
5. Citirea in lant a textului, cu explicarea cuvintelor si a expresiilor necunoscute. Citirea se exerseaza implicand un numar cat mai mare de elevi. In acest moment este indicata familiarizarea elevilor cu modul de folosire a dictionarului si se exerseaza deasemanea capacitatea elevino de exprimare orala (formulare de propozitii dezvoltate folosind cuvintele si expresiile explicate);
   
6. Citirea-model a textului de catre invatator, cu accent deosebit pe intonatia impusa de semnele de punctuatie folosite, in vederea formarii capacitatii de citire expresiva a elevilor
   
7. Citirea textului de catre elevi dupa modelul invatatorului;
   
8. Intrebari si raspunsuri in legatura cu textul studiat;
   
9. Exercitii de exprimare orala si scriere( raspunsurile la intrebari);
   
10. Povestirea textului (oral);
    
11. Citirea selectiva a textului;
    
12. Exercitii de scriere (rezolvarea sarcinilor din manual);
    
13. Exercitii de cultivare a limbii( din manual).
    

    Predarea unitatilor de continut se realizeaza pe baza textelor din manual. Pentru a se optimiza si asigura intelegerea acestora este indicabil sa se urmeze structura manualului. Pentru fixarea cunostintelor si transformarea lor in deprinderi se va reveni asupra lor ori de cate ori va fi nevoie. In acelasi scop pot fi folosite si auxiliarele manualului ales, dar si alte surse informationale accesibile elevilor.
    

    
     

    Predarea textelor lirice cunoaste momente specifice:
    

• Motivarea elevino pentru citirea poesie;
  
• Citirea poesie de catre elevi;
  
• Explicarea cuvintelor si a expresiilor, urmata de folosirea lor in structuri noi;
  
• Exercitii de scriere( recomandabila este scrierea cate unui exemplu din propozitiile formulate de catre elevi);
  
• Decodarea textului- moment mai dificil decat in cazul textului epic, care implica clarificarea tuturor tablourilor artistice presentate in poezie; e o discuti epe marginea fiecarei strofe;
  
• Citirea model;
  
• Citirea dupa model;
  
• Memorarea versurilor ( minim o strofa);
  
• Recitarea versurilor memorate;
  
• Exercitii de scriere ( transcrierea unei strofe pentru clarificarea particularitatilor privind asezarea in pagina a unui text liric).
  
  

 

 

Formarea capacitatii de exprimare

Exprimare orala si scrisa

Pentru elaborarea mesajului oral elevii sunt pusi in situatia de a spune zilnic cate 2-4 propozitii referitoare la textul literar studiat, la un personaj, tema unui coleg, despre o experienta personala etc. solicitarea elevilor de a formula un mesaj are in vedere puterea lor de exprimare. In formarea acestei deprinderi se porneste de la formularea a 2-3 propozitii ordonate logic, pana cand se ajunge la un mesaj mai dezvoltat. Pentru atragerea elevino in elaborarea de mesaje trebuie alese teme cunoscute si atractive pentru ei, activitatile sa se desfasoare intr-un climat adecvat, fara reprosuri sau critici, folosindu-se metode activ-participative si mai ales jocul didactic. Este importanta stimularea creativitatii deoarece se urmareste exprimarea propriilor opinii despre o anumita tema, o exprimare in propozitii dezvoltate, chiar fraze. Trebuie deasemenea sa se manifeste o permanenta atentie explicarii termenilor cu care se lucreaza : text literar, personaj literar, vers, strofa, acestea fiind primele notiuni de teorie literara pentru elevi.

 

Predarea unor elemente de continut poate porni de la analiza unor modele, de la compararea lor, pentru ca elevul sa-si insuseasca forma de redactare a mesajului scris.

De exemplu, la predarea ,,Biletul" se prezinta 2-3 modele , se analizeaza si se observa:

• Ce transmite cel care scrie;
  
• Cum sunt propozitiile;
  
• Cum incepe si cum se sfarseste biletul;
  
• Asezarea textului in pagina.
  

Apoi se trece la redactarea unui bilet cu aceesi tema. Se prezinta-oral- variante de continut, abia apoi trecandu-se la redactare. Fiecare elev poate alege una dintre variantele expuse oral sau poate alege alta. Cei care au redactat corect pot trece la redactarea unui bilet cu o tema diversa, la alegerea lor.

 

Scrierea immaginativa-in acest caz invatatorul ii orienteaza pe elevi in redactarea unui text pe baza unui suport didactic. Aceste lectii incep cu analiza materialelor suport, cu formularea unor enunturi referitoare la fiecare dintre ele. Apoi enunturile sunt ordonate, stabilindu-se legaturi intre ele astfel incat sa fie realizat un scurt text, ce poate fi oral sau scris.

 

Alcatuirea unor texte dupa un sir de intrebari presupune inlocuirea materialului-suport cu un sir de intrebari. Intrebarile sunt formulate si ordonate astfel incat sa acopere cele trei parti ale unei compuneri. Oral, se alcatuiesc mai multe variante de raspunsuri. Elevii aleg variantele dorite, le aseaza in ordinea desfasurarii actiunilor si apoi scriu titlul textului compus.

Folosirea semnelor de punctuatie se evidentiaza atat la citire cat si la scriere. La citire elevii pot urma modelul invatatorului, dar este necesara explicarea folosirii semnelor de punctuatie, pentru constientizarea acesteia.

Clasificarea metodelor de invatamant

Clasificare metodelor de invatamant

Educatia si scoala sustin o metodologie flexibila, usor de adaptat situatiilor practice si cu eficienta sporita. Criterii de clasificare

1. Criteriul istoric
   

• Metode tradizionale ( conversatia, explicatia, expunerea, exercitiul)
  
• Metode noi, moderne(algoritmizarea, problematizarea, brainstorming, invatarea programmata, metoda ciorchinelui, proiectul , portofoliul)
  

1. Modul de generali tate
   

• Generale (expunerea, prelegerea, conversatia)
  
• Metode speciale, specifice anumitor discipline de invatamant
  

1. Bilateritatea procesului de invatamant
   

• Metode de predare
  
• Metode de evaluare
  

1. Functia fundamentala
   

• Metode de transmitere si asimilare a cunostintelor;
  
• Metode de formare a priceperilor si deprinderilor;
  
• Metode de consolidare;
  
• Metode de evaluare si autoevaluare;
  
• Metode de aplicare
  

1. Modul de organizare a activitatii
   

• Metode de munca individuala;
  
• Metode de predare-invatare in grupuri;
  
• Metode frontale;
  
• Metode de lucru in echipa;
  
• Metode combinate
  

1. Modul de determinare a activitatii mintale
   

• Algorimice
  
• Euristice
  

1. Gradul de partecipare a elevilor
   

• Metode activ-participative;
  
• Metode pasive
  

1. Opozitia dintre invatarea mecanica si invatarea constienta
   

• Metode bazate pe receptare
  
• Metode specifice preponderent descoperirii dirijate
  
• Metode de desco perire propriu-zisa
  

1. Domeniile sau laturile educatiei
   

• Metode ce vizeaza educatia intelectuala, fizica, moral-civica, juridica etc
  

1. Metode de comunicare orala
   

• Metode expozitive;
  
• Metode interrogative;
  
• Metode specifice problematizarii
  

1. Scopul didactic urmarit
   

• Metode de predare, fixare si formare de price peri si deprinderi:
  
• Metode de verificare si apreciere:
  
• Metode de devoltare a gandirii critice
  

1. Metode de evocare;
   
2. Metode de realizare a intelesului;
   

Metode de reflectie

Forme de organizzare a activitatii didactice

Moduri si forme de organizare a activitatii didactice

Delimitari conceptuale

• Metodologia didactica-reprezinta totalitatea metodelor utilizate de o stiinta, ansamblul metodelor si procedeelor utilizate in procesul de instruire, avand la baza o conceptie unitara cu privire la actul de predare-invatare-evaluare, principiile si legile care-l guverneaza.
  
• Tecnologia didactica-desemneaza demersul intreprins de catre profesor in vederea aplicarii principiilor invatarii intr-o situatie practica de instruire. Acest termen are doua acceptiuni:
  

1. In sens restrans desemneaza ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate in practica educativa;
   
2. In sens larg- ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de invatamant, al strategiilor de organizzare a predarii.
   

• Metoda (metodos) desemneaza drumul parcurs , calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de cautare si desco perire a adevarului; drum care conduce la cunoasterea realitatii si la transformarea acesteia pe baza cunoasterii. Metoda este o cale eficienta de organizzare si conducere a invatarii, un mod comun de a proceda , care uneste intr-un tot eforturile profesorului si ale elevilor sai.
  

Orice metoda pedagogica rezulta din imbinarea fericita a mai multor factori si tocmai din aceasta cauza este o arta, arta de a adapta la situatii concrete indicatii generale. Selectarea metodelor ce urmeaza a fi utilizare de catre invatator se face in functie de finalitatile educazionale, particularitatile individuale si de varsta ale copiilor, continutul procesului de predare-invatare-evaluare, natura mijloacelor de invatamant disponibile pentru a fi folosite, experienta didactica a invatatorului.

• Procedeul didactic- reprezinta o secventa a metodei, un detaliu, o tehnica de actiune mai limitata;
  
• Forma de organizare a activitatii didactice- reprezinta modul sau maniera de lucru in care se desfasoara activitatea educationala la nivelul parteneriatului profesor-elev, individual sau in grup;
  
• Strategia didactica-desemneaza operatia de proiectare, organizzare si realizare a unei suite de situatii de invatare;
  
• Mijloc didactic-desemneaza un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate si selectionate in mod intentionat pentru a servi nevoilor organizarii si desfasurarii procesului instructiv-educativ;
  

Modul de organizare a invatarii-un grup de metode si procedee didactice care opereaza intr-o situatie de invatare concreta.

Invatarea creativa a citi-scrisului

Invatarea creativa a citit-scrisului

Orice activitate didactica antrenanta, stimulanta pentru elevi este bazata pe creativitatea acestora. Stimularea creativitatii elevilor si educarea ei favorizeaza aparitia motivatiei intrinseci fata de invatare, a intereselor si a pasiunii, a unor preocupari sistematice care se manifesta intr-un ambient creativ si stimulativ, menit sa inlature blocajele emozionale ale celor ce se instruiesc. Activitatea didactica, din perspectiva noior programe, trebuie sa fie directionata spre incurajarea initiativelor personale ale micilor scolari in cunoasterea noului. Teoria invatarii parcurge urmatoarele etape in invatarea citi-scrisului :

1. Cunoasterea prin actiune directa cu obiectul cunoasterii;
   
2. Figurarea ( prin desen) a actiunii directe de cunostere;
   
3. Explicarea verbala a actiunii;
   
4. Executia prin repetare pana la apropierea de model
   

Pe aceasta cale, prin taxonomia obiectivelor, in timpul perioadei preabecedare din clasa I, se urmareste cu priori tate formarea unor deprinderi perceptibile simple si complexe- vizuale, chinestezice, auditive. Fara de formarea acestor deprinderi este imposibila trecerea la invatarea propriu-zisa a citit-scrisului. Tocmai de aceea se va insista pe formarea acestor deprinderi pana in momentul in care se va constata o omogenizare relativa a acestor deprinderi perceptibile complexe: ascultarea cu atentie si interes a une ipovesti scurte, reproducerea orala a povestii, desprinderea propozitiilor dintr-un context, formularea unor propozitii corecte din 2-4 cuvinte si stabilirea ordinii acestora in propozitie, stabilirea componentelor sonore ale cuvintelor. Acestea sunt exercitii de importanta majora in dezvoltarea dinamicii corticale a micilor scolari.

In continuare se va urmari formarea capacitatii de a articula constient cuvantul si de a-l diferentia fonetic de acelasi cuvant nearticulat, de a diferentia elementul sonor diferentiator, de a analiza comparativ cuvinte asemanatoare sub aspect fonetic, dar diferite ca sens si semnificatie, de a sesiza cauza sonora care schimba aspectul fonematic , sensul si semnificatia unor cuvinte, de a formula propozitii cu aceste cuvinte, de a recunoaste si executa pana la automatism grafeme necesare scrisului si combinatii de grafeme, ca si deprinderea de autocontrol a vorbirii in general si mai ales a aspectului fonetic.

Conform precizarilor stricte ale Noului Curriculum National trecerea la perioada abecedara nu se va face pana in momentul in care invatatorul nu este convins ca toti copii si-au format aceste deprinderi in mod temeinic si in cele mai bune conditii. Prelungind etapa preabecedara pana la consolidarea acestor deprinderi se inlatura riscul aparitiei dificultatilor in invatarea citit-scrisului.

Invatarea scrierii la clasa I

Primul an de studiu este foarte important pentru intreaga formare a elevului. Invatarea scrisului se face in stransa legatura cu invatarea cititului. Particularitatile invatarii scrisului sunt determinate de perticularitatile psihologice ale copiilor de varsta scoalara mica.

Scrierea este unul dintre instrumentele intelectuale de care omul se foloseste pe tot parcursul vietii. Prin invatarea scrisului copilul dobandeste cateva capacitati intelectuale precum: mobilitatea si flexibilitatea gandirii, educarea atentiei, curiozitatii, stimularea imaginatiei, exersarea vorbirii. Gandirea este permanent implicata. Invatarea scrierii este o operatie mintala complexa. Pe baza perceptiei vizuale , copilul asociaza semnul grafic de mana cu cel de tipar, retine si recunaoste forma, amplasarea si marimea literei respective.

In timpul scrisului, micul scolar are de indeplinit un numar de sarcini de ordin grafic, fiind pus in situatia de a gandi asupra fiecareia, deoarece scrierea nu a devenit inca automatism. El face pauze ca urmare a analizei structurii fonematice a cuvantului si a oboselii care se instaleaza destul de repede. Invatatorul va avea in permanenta grija de pozitia corpului, a caietului, a instrumentului de scris. Sunt obligatorii pauzele de relaxare a mainii, exercitiile de mobilitate a motricitatii, imbinarea momentelor de scriere cu cele de comunicare verbala si destindere.

Etapele scrierii sunt:

• Intuirea literei;
  
• Stabilirea elementelor componente;
  
• Scrierea model, le tabla, a literei, cu explicatiile corespunzatoare;
  
• Exercitii de incalzire a muschio mainii;
  
• Simularea scrierii in aer, pe banca;
  
• Scrierea literei la tabla de catre cativa elevi;
  
• Corectarea pozitiei la scris;
  
• Scrierea literei de la tabla, cu verificarile permanente ale invatatorului si corectarile de rigoare.
  

Cele mai cunoscute si utilizate procedee prin care se formeaza, se fixeaza si se verifica deprinderea de scriere sunt: copierea, transcrierea, distare si autodictarea.

Ca orice deprindere, scrisul se formeaza prin esercitii. Constientizarea si exersarea lui sistematica reprezinta conditia de baza in formarea acestei deprinderi care trebuie dirijata de invatator in mod corect si asimilata prin efortul personal al fiecarui elev.

Reforma curriculare in invatamantul primar

Implicatii ale noilor programe asupra procesului de predare-invatare

Programele scolare reprezinta documente oficiale de planificare a continutului invatamantului ,bazat pe un ,,ansamblu de actiuni proiectate special pentru a suscita insytruirea".

Schimbarea la nivelul programelor si a manualelor este dublata de o schimbare la nivelul strategiilor didactica, al atitudinilor fata de activitatea de predare-invatare, la nivelul managementului clasei de elevi. Este vorba despre un proces al schimbarii la nivelul intregului sistem de invatamant.

Schimbarea modului de proiectare curriculare are in vedere trecerea de la centrare ape continut la centrare ape elev, ceea ce presupune deplasarea accentului in activitatea didactica:

• De la aspectele teoretice (sa stie ca) la aspectele practice (sa stie sa);
  
• De la cantitatea information ala ( cat) la calitatea informatiei transmise (cum);
  
• De la predare la invatare;
  
• De la evacuare interna la evacuare externa, favorizata de introduce rea in sistem a descriptorilor de performante.
  

Descriptorii de performante vor permite o evaluare unitara si individualizzata, care sa asigure depistarea dificultatilor concrete pe care le intampina elevii in timpul invatarii. Acest mod de a controla permanent eficienta activitatii de predare-invatare ofera informatiile necesare invatatorului pentru a interveni si a-i ajuta pe elevi in depasirea dificultatilor in tampinate in invatare.

In urma reformei curriculare si a introduce rii noilor programe, se asista la modificari previzibile carora scoala si educatia va trebui sa le faca fata cu rezultate pozitive.

Proiectarea programei scolare in perspectiva curriculare presupune elaborarea unor raspunsuri la patru intrebari fondamentale:

1. Pentru ce invatam?-stabilirea criteriilor de elaborare a programei prin raportare la finalitatile macrostructurale ale invatamantului ( ideal educational si scopuri pedagogice);
   
2. Ce invatam?-alegerea continuturilor programei in raport cu obiectivele pedagogice generale si specifice dar si cu cerintele pedagogice;
   
3. Pentru cine invatam?-structurarea continuturilor programei in raport cu posibilitatile de invatare ale elevului, intemeierea optimizarii corelatieidintre informare-formare-dezvoltare
   
4. Cum invatam?-modelele si conditiile necesare pentru deplina valorificare a capacitatii de invatare ale elevului
   

Structura programelor scolare presupune ierarhizarea cunostintelor la nivelul unor tipologii pedagogice, ierarhizare definitivata in functie de obiectivele generale. Structura programei presupune ierarhizarea la nivelul programelor scolare pentru a se asigura :

• Ponderea informativa a informatiei dependenta de valoarea sa metodologica si practica perfectibila in timp:
  
• Deschiderea psihosociala multipla a obiectivelor sau a modulelor de invatamant cu relevanta interdisciplinara;
  
• Eliminarea balastului informational prin raportare la conceptul de ,,trunchi comun de cultura generala", operabil la poate nivelurile sistemului.
  

Stabilirea structurii tematice a programelor scolare presupune respectarea unor criterii functionale:

1. Accesibilitatea cunostintelor si a capacitatilor care urmeaza sa fie dobandite in diferite etape ale scolarizarii;
   
2. Gradarea corecta a cunostintelor si a capacitatilor in raport cu resursele de spatiu si timp existente;
   
3. Deschiderea cunostintelor si a capacitatilor spre diferite tipuri de corelatii disciplinare, interdisciplinare, transdisciplinare.
   

Structura tematica a programei scolare vizza selectia, dozarea si ierarhizarea cunostintelor si a capacitatilor incluse in trunchiul de cultura generala, activate la nivel instrumental in invatamantul primar. Secventialitatea continutului instruirii presupune operationalizarea unor circuite de programmare a materiei, in variante tradizionale si moderne la nivel linear, concentric, modular si integrat.

1. Programele scolare lineare sunt structurate prin adaugiri succesive de informatii, prin amplificarea exigentelor fata de activitatea cognitiva a elevilor;
   
2. Programele scolare in spirala sunt structurate in jurul experientei cognitive a elevilor care asigura insusirea de noi cunostinte.
   
3. Programele scolare concentrice sunt structurate prin reluarea acelorasi continuturi (notiuni, cunostinte , deprinderi), intr-o forma amplificata;
   
4. Programele scolare integrate sunt structurate pe baza strategiilor de organizzare interdisciplinara a continuturilor formale- non formale-informale care angajeaza experienta de predare-invatare- evaluare a invatatorului si a elevului.
   

Aceste programe reprezinta ,,scoala viitorului", urmarind integrarea disciplinelor de invatamant.

Consistenta interna a programelor scolare vizza asigurarea unui raport pedagogic optim intre logica stiintifica a continutului instruirii si logica didactica a acestor continuturi, valorificata in plan formativ.

Consistenta externa a programelor scolare vizza ori genereaza raportari pedagogice optime cu celelalte programe scolare in cadrul semestrului, anului scolar, ciclului de scolarizare.

In perioada invatamantului obligatoriu elevii trebuie sa-si formeze in primul rand competente de comunicare, indispensabile in lumea contemporana: sa se exprime corect si clar, coerent in limba romana, sa asculte, sa inteleaga si sa produca mesaje orale si scrise, in diverse situatii de comunicare.

Studiul limbii si al literaturii romane are si o contributie esentiala la formarea unei personalitati autonome a elevului, apte sa-si exprime si argumenteze propriile optiuni si avand constiinta propriei identitati culturale. Finalitatile disciplinei se reflecta nemijlocit in competentele generale si in setul de valori si de atitudini enuntate in programa scolara.

Paradigma programelor de limba si literatura romana este una comunicativ-functionala. Aceasta presupune studiul integrat al limbii, al comunicarii si al textului literar. Principiile actualului model de predare-invatare –evaluare utilizat la disciplina limba si literatura romana sunt:

1. Urmarirea unui set unitar si coerent de fin alitati ale studiului disciplinei pe parcursul intregului ciclu al achizitiilor fondamentale;
   
2. Adoptarea unui model didactic coerent, in cadrul caruia sa apara evidenta deplasarea accentului de pe simpla achizitionare a cunostintelor pe formarea de competente si atitudini;
   
3. Diversificarea strategiilor, a ofertelor si a situatiilor de invatare si adaptarea acestora la grupul-tinta
   
4. Asigurarea caracterului flexibil si actual al studierii limbii si literaturii romane prin conectarea la realitatile cotidiene;
   

Echilibrarea ponderii acordate in studiul variantei scrise si orale.

cursuridiversecum rezolvam sudoku

cursuridiverse

cursuridiverse: PREDAREA CITIT-SCRISULUI LA CLASA I

cursuridiverse: PREDAREA CITIT-SCRISULUI LA CLASA I

cursuridiverse: Organizarea lectiilor distincte de citire si de scriere in clasa I

cursuridiverse: Organizarea lectiilor distincte de citire si de scriere in clasa I

cursuridiverse

cursuridiversemetode actuale de evaluare in invatamantul prim

Metode actuale de evaluare in invatamantul primar




Importanta metodelor de evaluare este stabilita in raport cu situatiile de invatare in care sunt folosite, dupa modul lor de aplicare in situatii educationale concrete. Deoarece vizeaza capacitati intelectuale diferite, ele nu ofera aceleasi informtii referitoare la procesul didactic. Acest lucru a condus la concluzia ca nici o metoda si nici un instrument de evaluare nu poate fi considerat un sablon, un model definitoriu pentru o situatie educationala sau pentru toate continuturile.



Noile metode de evaluare (alternative) permit realizarea evaluarii rezultatelor scolare in stransa legatura cu instruirea/invatarea si privesc rezultatele scolare obtinute pe o perioada mai inmdelungata de timp, care vizeaza formarea unor capacitati dobandite, a unor competente si schimbari petrecute in planul intereselor si atitudinilor. Aceste metode sunt:

portofoliul;hartile conceptuale;proiectul;jurnalul reflexiv;tehnica 3-2-1;metoda RAI;studiul de caz;observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevului;fisa de activitate personala;investigatia;interviul.ar

cursuridiverse: Predarea integrata a citit-scrisului

cursuridiverse: Predarea integrata a citit-scrisului

Organizarea lectiilor distincte de citire si de scriere in clasa I

Organizarea lectiilor distincte de citire si de scriere

 

Desi practica didactica a demonstrat ca aceasta forma de organizzare are ca dezavantaje ruperea legaturii dintre lectia de citire si cea de scriere precum si cresterea gradului de plictiseala a elevilor in timpul lectiei de scriere, unde executa acelasi lucru timp de 45 de minute, aceasta este forma cel mai des utilizata in clasa intai.

In situatia in care intr-o clasa sunt copii cu care se lucreaza mai greu in formarea deprinderilor de citire si de scriere, se pot organiza, pe o perioada de timp lectii distincte de citire si de scriere.

In urma citirii cuvintelor scrise pe tabla se poate observa cu usurinta ca dupa citirea fiecarei silabe elevii sunt tentati sa respire putin. Daca acest lucru este neglijat si se trece direct la citirea textului exista pericolul ca unii elevi sa-si formeze o citire sacadata, care va impiedica constientizarea citirii. Tocmai pentru evitarea acestui inconvenient este recomandabil ca ,dupa citirea grupurilor de cuvinte si inainte de a se trece la citirea textului , invatatorul sa introduca o serie de intrebari bine alese si sa efectueze cu elevii exercitii de respiratie, pentru a-i scoate din acest ritm sacadat.

Prima citire a textului se realizeaza de catre elevi, in soapta, ca sa se poata auzi. Nu trebuie sa li se ceara sa citeasca in gand, deoarece aceasta deprindere de citire se formeaza ulterior, dupa formarea celei de citire cu voce tare.

Urmeaza citirea in lant a textului. In acest moment, ca cerinta de baza a unei activitati reusite, este antrenarea cat mai multor elevi, indiferent de nivelul deprinderilor de citire ale acestora. Una dintre greselile permanent facute de catre invatatori este antrenarea in activitatile de citire efectuate in clasa a elevilor cu dificultati de citire in mod special. Exista pericolul ca elevii care citesc corect si nu sunt antrenati in exersarea deprinderilor un timp indelungat sa isi piarda dine le. Este importanta respectarea ritmului de citire a fiecarui copil, deoarece in clasa intai ei invata sa citeasca mai intai corect si abia apoi repede.

Dupa citirea in lant a textului urmeaza citirea model a invatatorului. Nu este re comandata citirea-model la inceput deoarece textele sunt scurte iar micii scolari pot memora cele 3-4 propozitii; in acest caz ei vor recita textul, nu-l vor citi iar efortul lor intelectual va fi minimalizat. Abia in etapa urmatoare, dupa ce vor cunoaste textul, elevii vor putea beneficia de incarcatura emotionala a acestuia. Citirea-model se va face in ritmul clasei, cu o pronuntie clara si corecta a cuvintelor, cu interpretarea mai accentuata a semnelor de punctuatie.

Ulterior se va efectua citirea dupa modelul invatatorului; in aceasta etapa vor fi antrenati mai ales elevii cu dificultati, cei care au nevoie sa exerseze citirea dupa modelul invatatorului.

Momentul urmator este citirea selectiva a textului. Este un moment ce asigura in mare parte feed-back-ul activitatii, oferind informatii despre masura in care elevii si-au insusit continutul textului studiat.

O importanta crescuta o ocupa formarea deprinderilor de exprimare corecta a elevilor. In acest scop vor fi organizzare discutii despre text. Demersul trebuie sa urmareasca formarea capacitatii de exprimare a elevino in 4-6 propozitii , asezate intr-o ordine logica.

Lectia a doua, cea de scriere, cunoaste o succesiune specifica a etapelor. Primul pas consta in citirea textului si prezentarea literei de mana, in intregime si pe elementele componente. In caz de nevoie se poate exersa scrierea elementelor grafice componente. Pentru evitarea confuziilor, litera trebuie sa fie presentata pe o plansa, singura.

Cel de-al doilea pas consta in demonstrarea scrierii, cu explicarea fiecarei miscari si precizandu-se ca instrumentul de scris nu se ridica de pe suport. Pentru asigurarea intelegerii de catre toti copiii, demonstrarea se va face si de catre cativa elevi, care isi vor insoti miscarile de explicatiile corespunzatoare.

Pregati rea pentru scriere se face prin intermediul exercitiilor-joc in scopul incalzi rii muschilor mainii.

Urmatoarea secventa a lectiei este de importanta majora in formarea deprinderilor de scris. Aceasta etapa necesita permanenta precizare a pozitiei corecte a elevilor in timpul scrierii si a modului de utilizare a instrumentului de scris pe suport. Invatatorul explica unde se scrie litera ce reprezinta titlul si precizeaza ca primul rand incede la doua degete distanta de linia de la marginea caietului, pentru a-i introduce deja pe elevi in lumea regulilor de scriere corecta si asezare in pagina. Este recomandabil ca la inceput fiecare elev sa scrie doar 2-3 litere. Abia dupa ce invatatorul a verificat corectitudinea scrierii si a oferit explicatii suplimentare se va continua scrierea. Deoarece muschii mici ai mainii nu sunt devoltati, pentru evitarea oboselii se vor scrie doar 2 randuri pana la prima pauza, apoi se pot scrie alte 2 randuri.

In scrierea cuvintelor se disting trei etape, care se evidentiaza prin efortul depus de catre elevi:

1. Copierea cuvintelor dupa modelul oferit de catre invatator, model ce poate fi scris pe tabla sau pe o plansa. Inainte de a se trece la scrierea cuvantului se face analiza fonetica. In acest caz efortul elevului este minim; ei urmaresc modelul si scriu cuvintele pe caiete, fara vreo activitate complementara.
   
2. Transcrierea- acum li se prezinta elevilor cuvinte scrise cu litere de tipar, cerinta fiind mai complicata- aceea de a le scrie cu litere de mana. Se organizeaza inainte de trecerea la scriere discutii despre componenta acestor cuvinte, despre scrierea literelor si realizarea legaturilor dintre ele. Se impune urmarirea permanenta a tuturor elevino in timpul acestor exercitii pentru identificarea eventualelor probleme sau dificultati. In aceasta etapa, sarcinile elevului sunt complexe: el va urmari forma literelor de mana si realizarea legaturilor dintre ele.
   
3. Dictarea/autodictarea –reprezinta scrierea libera a cuvintelor. Contributia elevino este de aceasta data completa. Invatatorul cere elevilor sa scrie anumite cuvinte, alese in conformitate cu anumite cerinte ( sunt cunoscute de copii, nu prezinta aglomerari de consoane,diftongi sau triftongi, sunt pronuntate clar si corect, nu reprezinta exceptii de limba).
   

In ultima parte a lectiei de scriere se trece la scrierea propozitiilor. Propozitiile alese trebuie sa respecte anumite cerinte de ordin metodic:

• Sunt in legatura cu textul parcurs;
  
• Cuvintele care o compun contin litera noua;
  
• Sunt formate din 2-4 cuvinte iar aceste cuvinte nu se inscriu in exceptiile limbii.
  

In incheierea lectiei, elevii citesc cuvinte si propozitii de pe pagina, scrise cu litere de tipar si de mana.

PREDAREA CITIT-SCRISULUI LA CLASA I

Predarea-invatarea citit-scrisului in clasa I




In clasa I se continua multe dintre activitatile de tip prescolar.

O atentie deosebita se impune a fi acordata formarii si dezvoltarii auzului fonematic, fara de care copilul nu va fi capabil sa scrie si sa cineasta corect. Daca nu percepe toate sunetele dintr-un cuvant, copilul nu-si poate forma o citire corecta, in sensul ca renunta la sunetele pe care nu le percepe sau adauga altele. Daca citirea nu este corecta, ea nu poate fi nici constienta, in concluzie, micul scolar va fi incapabil sa inteleaga ceea ce citeste. In cazul in care pronuntia unui cuvant nu este corecta, nici scrierea nu va fi corecta, deoarece in timpul procesului scrierii micul scolar isi dicteaza sunet cu sunet.

Auzul fonematic se formeaza prin analiza fonetica a cuvantului sau, altfel spus, prin sesizarea fiecarui sunet din componenta cestaia.

Exercitiile pentru formarea auzului fonematic se efectueaza inca din gradinita si se continua in timpul clasei I. Aceste exercitii constau in despartirea cuvintelor in silabe si sunete (elementele sale componente). Pentru o perioada mai mare de timp se folosesc in cadrò acestor exercitii cuvinte bisilabice sau trisilabice, copiii enfiando capabili sa distinga corect sunetele componente ale cuvintelor monosilabice. Nu se recomanda folosirea cuvintelor compuse din mai mult de trei silabe, deoarece nu toti elevii le pot retine.

In alegerea cuvintelor pentru desfasurarea exercitiilor, invatatorul trebuie sa aiba in vedere specificul limbii romane, in mod special exceptiile ei. Din ratiuni didactice se vor evita cuvinte ce contin diftongi, triftongi, cele ce contin sunetele w,x,q,y care se pronunta diferit de cum se scriu. O atentie deosebita se acorda si vocabularului cu care vin elevii in clasa I, deoarece ei pot face analiza sonora doar acelor cuvinte al caror sens il stapanesc.

Pentru clasa I se cunosc trei etape de pregatire a elevilor :

Prealfabetara/preabecedara;

Alfabetara/abecedara;

Postalfabetara/postabecedara

Din anul 2003, de cand se scolarizeaza copiii la 6 ani, etapa postabecedara a trecut in clasa a-II-a.

In primele 2-3 stamani ale anului scolar se desfasoara recapitularea materiei si evacuare predictiva. La clasa I aceasta perioada are o desfasurare diversa, specifica. Invatatorul evalueaza cunostintele cu care vin micii scolari din gradinita si din familie, precum si vocabularul, caracteristicile exprimarii acestora.

Printr-o gama variata de exercitii, invatatorul identifica:

Elevi care au deja deprinderi de citire, de scriere, de povestire, de exprimare corecta formate;

Probleme de pronuntie ale copiilor(inversari de sunete, inlocuiri de sunete, renuntarea la pronuntia unor sunete, regionalisme);

Probleme privind exprimarea (unii folosesc mai mult substantive, altii verbe, pot formula propozitii dar nu le pot ordona), probleme privind scrierea (cum folosesc instrumentele de scris, modul de scriere al elementelor grafice, daca au deprinderi de scriere a cuvintelor si in ce fel);

Probleme privind adaptarea la viata scolara (daca se incadreaza in programul scolar, relationarea cu colegii si invatatorul);

Aceste informatii sunt importante pentru organizzare perioadei preabecedare. Neglijarea perioadei de evaluare de la inceputul clasei I conduce la organizzare neadecvata la particularitatile clasei de elevi a etapelor urmatoare.



Etapa preabecedara

Poate dura intre trei si sase stamani, in functie de rezultatele culese in urma evaluarii predictive. Acum se desfasoara activitati specifice pentru:

Formarea auzului fonematic;

Asigurarea pronuntiei corecte a cuvintelor uzuale si a celor ce contin sunete susceptibile (z,v,r,l,t);

Formarea deprinderii de exprimare in propozitii dezvoltate;

Ordonarea logica a propozitiilor in vorbire;

Folosirea limbii literare;

Respectarea pozitiei corecte la scris;

Folosirea corecta a instrumentului si suportului de scris;

Scrierea corecta a semnelor grafice.

Abecedarul ofera suport pentru desfasurarea unor asemenea activitati, dar nu e suficient pentru ca copiii vin cu probleme variate. De aceea este recomandabila desfasurarea unor activitati complementare.

Instrumentum recomandabil de utilizat in procesul scrierii este stiloul, deoarece impune elevino un ritm mai lent de scriere, comparatic cu pixel sau creionul, e mai usor de stapanit, le ofera copiilor posibilitatea de a urmari linia si de a trasa corect fiecare semn grafic/litera.

Trecerea la perioada abecedara nu se va face pana cand nu au fost rezolvate toate problemele ce pot impiedica sau ingreuna insusirea citit-scrisului. Pentru corectarea greselilor se pot organiza cu elevii activitati diverse de recuperare (analiza fonetica a cuvintelor-problema, pronuntia dupa modelul invatatorului, exercitii de formulare a propozitiilor, de sesizare a locului sunetelor in cuvinte etc).



Etapa alfabetara



Acum se preda alfabetul limbii romane, ordinea predarii literelor fiind data de manual.

Metoda de baza folosita in aceasta perioada este metoda fonetica,analitico-sintetica. Demersul ei este propozitie cuvant-silaba-sunet si invers.

Cuvantul in care se afla sunetul nou este ales cu respectarea anumitor cerinte:

Sa fie format din 2-3 silabe;

Silaba ce contine sunetul nou trebuie sa fie formata din:

O vocala cunoscuta si o consoana noua, daca se va preda o consoana;

O vocala, daca se va preda o vocala.

Primii pasi in predare

Daca cuvantul ales denumeste un obiect, se arata elevino imaginea cestaia iar ei vor alcatui propozitii cu cuvantul corespunzator. Pentru a facilita intelegerea componentelor propositivi, se realizeaza reprezentarea grafica.

Exemplu_:

Luna rasare 
Pasul al doilea consta in reprezentarea grafica a cuvintelor



Luna rasare

 

Urmeaza despartirea cuvintelor in silabe, iar apoi a silabelor in sunete, folosindu-se mereu reprezentarea grafica a elementelor componente.

Pasul al patrulea urmareste formarea auzului fonematic. Elevii vor fi pusi in situatia de a recunoaste sunetul nou in diferite cuvinte. Pentru aceasta invatatorul pronunta diferite cuvinte care contin sunetul nou iar elevii vor sesiza locul in care acesta se afla. apoi elevii vor da exemple de cuvinte ce contin acest sunet. Este indicat ca aceasta attiviate sa se desfasoare sub forma loculi didactic pentru a se asigura participarea activa si constienta a tuturor elevino.

Urmatorul pas vizeaza prezentarea literei corespunzatoare sunetului nou ( pe o plansa, preferabil sa se afle doar litera de tipar, nu si cea de mana pentru a se evita confuziile). Este contraindicata identificarea elementelor componente, deoarece acestea difera de la litera de tipar la cea de mana; este preferabil a se folosi exercitiile -joc de recunoastere/ identificare a literei noi in alfabetar. Aceste exercitii prefigureaza activitatile de recunoastere a literei noi pe plansa, in abecedar, in diverse reviste, ziare, etc.

Pasul urmator consta in construirea unor cuvinte in care se afla litera noua, folosind alfabetarul. Se aleg cuvinte relativ simple, usor de inteles de catre copii, atat ca sens cat si ca structura.

Se trece apoi la lucrul cu abecedarul. Acum accentul cade pe asigurarea pronuntiei corecte a tuturor cuvintelor de pe pagina, pas de o mare importanta ce conditioneaza corectitudinea citirii si scrieii ulterioare. Se armereste cu atentie sporita folosirea limbii literare, corecte si inlaturarea influentelor limbajului regional sau a celor din familie.

Formarea campului vizual de citire consta in citirea cuvintelor scrise pe silabe ( formarea campului vizual de o silaba, in vederea trecerii la citirea integrala a cuvintelor). Chiar daca unii elevi nu pot depasi pana la sfarsitul clasei I campul vizual de o silaba acest lucru se va remedia in clasa urmatoare, gratie dezvoltarii fizice si intellettuale a copiilor.

Activitatea de predare la clasa I poate urma doua directii:

Organizzare a doua lectii distincte de citire si de scriere;

Predarea integrata a citit-scrisului

In urmatoarele posturi pe blog voi vorbi despre fiecare dintre acestea , cu avantaje si dezavantaje si particularitatile modului de organizare si desfasurare a activitatii.